Cu aceste cuvinte îşi începe povestea Liliana Angheluţă, o româncă venită la muncă în Italia. Liliana a ţinut un jurnal în care şi-a notat toate peripeţiile prin care a trecut, de când a hotărât să-şi încerce norocul şi să vină în Italia. Scrisorile au fost trimise unei colege din liceu, Aurora Martin, care a încurajat-o să scrie în continuare şi le-a publicat prin intermediul unui blog, cel al scriitorului Stelian Tănase.
Liliana povesteşte cum a muncit o viaţă, singură, să-şi crească cele două fete:
“Am crescut copiii singură,mamă şi tată la un loc; am văruit, am crăpat lemne, am tencuit, am gătit mii de oale de mâncare, am făcut teme, am ascultat Vivaldi, am încercat să trăiesc normal. (…) Am vrut să ajut pe toţi şi să le fac pe toate. Eram mândră că pot, că nu mă dau în lături de la nimic. Aveam un serviciu bun şi copiii mari. N-am vrut să sufere ca mine; mă străduiam o lună
