Nu-şi găsea locul în România, se simţea ciudată, nu reuşea să se încadreze... Din cauza aceasta, cu 11 ani în urmă, Violeta a luat drumul Italiei. Se gândea ea că ar fi muncit vreo doi ani şi s-ar fi întors "acasă", împreună cu căţelul, şi ar fi trăit apoi undeva la ţară, într-un colţ de rai cu mulţi pomi fructiferi. Insă socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.
Cu munca pe care şi-a găsit-o ospătăriţa într-un restaurant la Torino Violeta n-ar fi reuşit prea curând să-şi cumpere bolţarii pentru căsuţa ei. Banii de-abia îi ajungeau pentru chirie, mâncare şi, câteodată, ceva îmbrăcăminte. Printr-o prietenă braziliancă, a început să lucreze într-o echipă de curăţenie, gestionată de un egiptean. Astfel, a cunoscut culturi diferite, pe care le-a descoperit cu fascinaţie şi interes. La o expoziţie şi-a cunoscut viitorul soţ, tot român, iar pe 24 iunie anul acesta au sărbătorit zece ani de căsnicie.
După patru ani a sosit primul copil, atât de visat, imaginat, dorit de amândoi. După alţi doi ani, a sosit şi fetiţa. Intenţia iniţială era să-i ducă la creşă, dar preţurile erau exorbitante, aşa că Violeta a devenit casnică, în timp ce soţul