Nu m-aş fi ruşinat nici dacă eram indiancă sau mexicană. Pentru că a te naşte într-un loc de pe planetă e doar un fapt geografic , iar ruşinea, ca şi mândria sunt nişte sentimente nejustificate.De locul de naştere poţi fi avantajat sau dezavantajat. Dacă te naşti într-o ţară în care n-ai văzut niciodată nici apa – cea de băut, nu marea eşti dezavantajat. Dacă te naşti într-o ţară care are de toate, eşti avantajat. Desigur, şi avantajul ăsta poate deveni dezavantaj, dacă toţi, de la opincă până la vlădică, îşi bat joc de toate averile pe care le are pământul pe care ai avut şansa să te naşti şi de toate lucrurile pozitive pe care unii le fac, sau măcar încearcă să le facă.
Deci nu mi-e ruşine că sunt româncă, dar mi-e ruşine de ruşinea pe care NU o au unii români, indiferent că e vorba de românii din Italia – sau de aiurea – sau că e vorba de românii din România.
Povestea de astăzi este despre un român care a vrut să facă o faptă bună. Din obişnuinţă, omul nostru (care vrea să rămână anonim, pentru că nu vrea să-şi facă
Citeşte mai mult...
