Aeroportul Băneasa, sâmbătă 27 august, cursa de seară Wizz Air către Ciampino.
Pasagerii care se întorc la muncă în Italia după o vacanţă românească sunt deja nervoşi în sala de îmbarcare. Au stat la coadă la check-in, apoi la coadă la controlul de securitate, şi acum sunt înghesuiţi ca vitele în staul în sală.
Aeroportul este depăşit de numărul mare de pasageri, o permanentă înghesuială, mizerie, servicii aproape inexistente, cafea cu gust îndoielnic şi apă la preţ de vin franţuzesc.
Începe îmbarcarea sau războiul bagajelor de mână. Compania are un cadru metalic în care trebuie să încapă bagajul, altfel el trebuie plătit şi
dus la cală.
Pe neaşteptate, intervine poliţia de frontieră: agenţii cer oamenilor să plătească bagajele de mână, altfel nu se urcă în avion. Un domn adus la disperare îşi scoate toate bagajele din valiză, le pune într-o pătură, le leagă cu cureaua de la pantaloni, şi cu bocceaua în spate se prezintă la îmbarcare. Aşa respectă dimensiunile standard.
Un altul îşi face loc, aruncă valiza de pământ şi începe să tragă de ea: rupe cadrul cu roţi şi reuşeşte să facă valiza să intre în cadru. O femeie căreia poliţia de frontieră
