Am cunoscut-o pe Rozica Vinău, Rodi pentru prieteni, cu prilejul unui concurs literar, unde ea se clasase a doua, la secţiunea poezie. Ochi verzi, un corp gingaş şi o poveste, din păcate, atât de asemănătoare cu povestea majorităţii româncelor care au părăsit România în speranţa unei vieţi mai bune; cuprinde datorii, un soţ nepotrivit, doi copii şi o dragoste nemărginită de mamă.
Fusese inginer în construcţii în ţară, iar când a pierdut apartamentul din Vâlcea, unde locuia şi s-a întors la părinţi în Bacau, în oraşul natal, a căutat de lucru pe santier, ca inginer, dar "bărbaţi de doi metri îmi spuneau ca nu e lucru nici pentru ei, daramite pentru o femeie de patruzeci de kile, cât aveam".
Clandestină în Italia
S-a reprofilat, făcând design vestimentar: "desenam, croiam, pe comandă, lucru care mergea destul de bine, dar tot din cauza jumătăţii mele care mă dezechilibra, cheltuia în mod nejustificat, am ajuns să nu îmi pot acoperi cheltuielile". De aici decizia de a pleca: "Era o situaţie în care eşti capabil să faci orice, numai să rezolvi situaţia."
Rodi a venit în Italia în 2000, în regiunea Piemonte. Este originară din
