miercuri, 5 februarie 2014

Tabel comparativ: Normele comune privind aspecte legate de detenție în Europa

Normele comune privind aspecte legate de detenție, adoptate în unanimitate de statele membre, au fost transpuse numai în aproximativ jumătate dintre cele 28 de țări ale UE, potrivit unui nou raport al Comisiei Europene. În raport se analizează transpunerea a trei decizii-cadru distincte ale UE, care vizează:
(1) transferul de deținuți,
(2) măsurile de probațiune și sancțiunile alternative, și
(3) ordinul european de supraveghere judiciară.

Conform acestor trei acte legislative, pedepsele cu închisoarea, deciziile de probațiune sau sancțiunile alternative și măsurile de supraveghere judiciară în faza premergătoare judecății pot fi executate într-o altă țară din UE decât cea în care o persoană a fost condamnată sau în care urmează să fie judecată. Aceasta altă țară poate fi țara a cărei cetățenie o deține persoana respectivă, cea în care ea își are reședința obișnuită sau o altă țară din UE cu care persoana are legături strânse.

Normele, convenite în unanimitate de statele membre între 2008 și 2009, ar fi trebuit să fie transpuse până la:
(1) 5 decembrie 2011,
(2) 6 decembrie 2011, respectiv
(3) 1 decembrie 2012.

Până în prezent însă, doar 18 state membre au transpus decizia privind transferul de deținuți, 14 au transpus decizia privind măsurile de probațiune și sancțiunile alternative și doar 12 ordinul european de supraveghere judiciară. România face parte din toate cele trei categorii, ea adoptând normele ce transpun legislația europeană în data de 25 decembrie 2013.
Normele comune privind aspecte legate de detenție, adoptate în unanimitate de statele membre, au fost transpuse numai în aproximativ jumătate din cele 28 de țări ale UE, potrivit unui nou raport al Comisiei Europene. În raport se analizează transpunerea a trei decizii-cadru distincte ale UE, care vizează (1) transferul de deținuți, (2) măsurile de probațiune și sancțiunile alternative și (3) ordinul european de supraveghere judiciară. Conform acestor trei acte legislative, pedepsele cu închisoarea, deciziile de probațiune sau sancțiunile alternative și măsurile de supraveghere judiciară în faza premergătoare judecății pot fi executate într-o altă țară din UE decât cea în care o persoană a fost condamnată sau în care urmează să fie judecată. Aceasta poate fi țara a cărei cetățenie o deține, în care își are reședința obișnuită sau o altă țară din UE cu care persoana are legături strânse.
    Normele, convenite în unanimitate de statele membre între 2008 și 2009, ar fi trebuit să fie transpuse până la (1) 5 decembrie 2011, (2) 6 decembrie 2011, respectiv (3) 1 decembrie 2012. Până în prezent însă, doar 18 state membre au transpus decizia privind transferul de deținuți , 14 au transpus decizia privind măsurile de probațiune și sancțiunile alternative și 12,ordinul european de supraveghere judiciară (a se vedea anexa pentru defalcarea pe țări).
    Normele au scopul de a îmbunătăți încrederea reciprocă între sistemele judiciare din țările europene — un element esențial pentru un spațiu european comun de justiție. Cele trei decizii-cadru sunt, de asemenea, instrumente importante de reintegrare socială a deținuților și de reducere a numărului de arestări preventive. Transpunerea corectă a acestora este esențială.
    Netranspunerea sau transpunerea cu întârziere a acestor norme de către unele state membre este regretabilă, întrucât deciziile-cadru au potențialul de a conduce la o reducere a pedepselor cu închisoarea impuse de instanțe în sarcina nerezidenților. S-ar putea astfel reduce suprapopularea din închisori, îmbunătățindu-se și condițiile de detenție, și s-ar putea reduce resursele bugetare alocate la nivel național pentru închisori.
    Prin urmare, Comisia solicită tuturor statelor membre care nu au acționat încă în acest sens să ia rapid toate măsurile necesare în vederea transpunerii complete a acestor acte legislative ale UE.
    Raportul cuprinde o evaluare preliminară cu privire la stadiul transpunerii de către statele membre a celor trei decizii-cadru. În acest raport nu se evaluează modul în care sunt transpuse aceste norme, având în vedere faptul că jumătate din statele membre nu le-au transpus încă.
    Următoarele etape
    În prezent, Comisia nu are competența de a iniția acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 din TFUE în ceea ce privește deciziile-cadru adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona [a se vedea articolul 10 alineatul (1) din Protocolul nr. 36 la tratate].
    Începând cu 1 decembrie 2014, Comisia va putea să inițieze astfel de acțiuni.
    Prin urmare, raportul oferă o imagine de ansamblu a aspectelor în privința cărora statele membre trebuie să ia măsuri suplimentare în vederea alinierii legislației naționale.
    Context
    În fiecare an, zeci de mii de cetățeni ai UE sunt învinuiți de săvârșirea unor infracțiuni sau condamnați în alt stat membru al Uniunii Europene. Adesea, instanțele penale ordonă arestarea preventivă a nerezidenților până la începerea procesului, deoarece există temerea că aceștia vor fugi și nu se vor întoarce pentru a lua parte la proces. Într-o situație similară, o persoană suspectată rezidentă în țara respectivă ar beneficia, de multe ori, de o măsură de supraveghere judiciară mai puțin coercitivă, cum ar fi prezentarea la un post de poliție sau interdicția de a călători.
    Deciziile-cadru trebuie considerate drept un pachet legislativ coerent și complementar care abordează problema detenției cetățenilor UE în alte state membre și care are potențialul de a conduce la o reducere a măsurilor de arest preventiv sau la facilitarea reintegrării sociale a deținuților în context transfrontalier. În realitate, există legături operaționale între cele trei decizii-cadru, dar și între aceste decizii-cadru și Decizia-cadru privind mandatul european de arestare.
    În iunie 2011, Comisia a prezentat o Carte verde privind detenția, în care s-a evaluat modul în care condițiile de arest preventiv și de detenție afectează încrederea reciprocă și cooperarea judiciară eficientă între statele membre și, în sens mai larg, rolul pe care UE ar trebui să îl aibă în acest domeniu (IP/11/702).
    Evaluarea numeroaselor răspunsuri la cartea verde au evidențiat că este importantă, în primul rând, transpunerea adecvată și în timp util a legislației UE existente în materie de îmbunătățire a alternativelor la detenție.
    Persoane de contact:
    Mina Andreeva (+32 2 299 13 82)
    Natasha Bertaud (+32 2 296 74 56)
    Pentru public: Europe Direct: telefon 00 800 6 7 8 9 10 11 sau e­mail
    ANEXĂ: Situația transpunerii celor trei decizii-cadru în statele membre

    Pagini Utile

    Publicat de la