Discursul pe 2011 privind starea Uniunii
Parlamentul
European
Strasbourg, 28 septembrie 2011
Stimate Domnule
Președinte,
Stimați deputați,
Stimate Domnule
Ministru,
Trebuie să fim
onești și absolut clari în analiza stării Uniunii.
Ne confruntăm
astăzi cu ceea ce consider a fi cea mai mare provocare din istoria Uniunii
noastre.
Este vorba de o
criză financiară, economică și socială, dar și de o criză de încredere. O
pierdere a încrederii în guverne, în lideri, în general, în însăși ideea
europeană, precum și în capacitatea noastră de a găsi soluții.
Cauzele crizei
sunt cunoscute: Europa nu a răspuns provocărilor legate de competitivitate.
Unele state membre au trăit mai bine decât își puteau permite. Pe piețele
financiare au existat comportamente iresponsabile și inadmisibile. Am lăsat să
se adâncească dezechilibrele dintre statele noastre membre, în special în zona
euro.
Iar seismele care
tulbură ordinea internațională, presiunile exercitate de globalizare au agravat
și mai mult situația.
Și iată
rezultatul: societățile noastre încearcă un sentiment de profundă îngrijorare.
Multora dintre cetățenii noștri le este teamă de viitor. Există, mai mult ca
niciodată, tentația de repliere națională, dacă nu chiar naționalistă.
Reacțiile
populiste pun sub semnul întrebării cele mai mari realizări ale Uniunii: moneda
euro, piața unică și chiar și libera circulație a persoanelor.
Cred că se poate
spune că criza datoriei suverane este astăzi, înainte de toate, o criză de
încredere politică, iar cetățenii noștri, dar și lumea întreagă ne observă și
se întreabă: suntem cu adevărat o uniune? Dispunem cu adevărat de voința
necesară pentru a susține moneda unică?
Sunt, oare, cele
mai vulnerabile state membre decise să facă reformele indispensabile?
Sunt, oare, cele
mai prospere state membre dispuse cu adevărat să își manifeste solidaritatea?
Este Europa
într-adevăr pregătită să obțină creștere și să creeze locuri de muncă?
Afirm astăzi în
fața dumneavoastră:
Da, este o
situație gravă, dar există soluții la criză.
Europa are un
viitor.
Dacă reinstaurăm
încrederea. Iar pentru a reinstaura încrederea, avem nevoie de stabilitate, de
creștere, dar și de voință politică, de spirit de conducere politică.
Împreună, trebuie
să le propunem cetățenilor noștri o reînnoire europeană.
Trebuie să
traducem în fapte ceea ce s-a constatat în declarația de la Berlin, semnată de
Comisie, de Parlament și de Consiliul European, cu ocazia celei de a 50-a
aniversări a semnării Tratatelor de la Roma. Se spunea atunci: „Wir leben heute
miteinander, wie es nie zuvor möglich war. Wir Bürgerinnen und Bürger der
Europäischen Union sind zu unserem Glück vereint.”
„Astăzi, trăim
împreună cum nu a fost posibil niciodată până acum. Noi, cetățenii Uniunii
Europene, ne-am unit pentru binele nostru.” Este o declarație, iar cuvintele
contează. Această voință trebuie tradusă în curajul fiecărei zile.
Împreună cu
instituțiile noastre, și nu împotriva acestora, putem reuși.
Pentru unii, o
știm, nevoia de stabilitate este cea care contează, în timp ce, pentru alții
contează creșterea.
Ei bine, vă spun
că avem nevoie de ambele.
Unii predică
disciplina, alții - solidaritatea.
Ei bine, avem
nevoie de ambele.
A trecut vremea
soluțiilor punctuale, parțiale. Avem nevoie de o abordare hotărâtă pentru
soluții globale. De o mai mare ambiție pentru Europa.
Sunt convins că
ne aflăm într-un moment crucial al istoriei noastre. Este vorba de unul dintre
acele momente în care, dacă nu avansăm în direcția integrării, riscăm să intrăm
într-un proces de fragmentare.
Este, prin
urmare, o chestiune de voință politică, o probă de foc pentru întreaga noastră
generație.
Și v-o spun: da,
este posibil să ieșim din această criză. Nu este doar posibil, ci și necesar.
Iar una dintre calitățile unui bun lider politic este tocmai aceasta: să facă
posibil ceea ce este necesar.
Stimați deputați,
Permiteți-mi să
încep cu Grecia. Grecia este și va rămâne un membru al zonei euro. Grecia
trebuie să pună în aplicare la timp și integral angajamentele pe care și le-a
asumat. La rândul lor, celelalte state membre din zona euro s-au angajat să
sprijine Grecia și să își acorde sprijin reciproc. Așa cum s-a afirmat în
cadrul summitului zonei euro din 21 iulie: „suntem deciși să continuăm să
acordăm sprijin țărilor care fac obiectul unor programe până în momentul în
care acestea beneficiază din nou de acces la piețe, cu condiția ca acestea să
pună în aplicare cu succes respectivele programe.”
Acesta este
motivul pentru care am creat Grupul operativ pentru Grecia.
Tocmai am lansat
un plan de acțiune care constă în două elemente principale:
-
o listă de 100 de proiecte viabile de înaltă calitate privind investiții
care urmează a fi realizate în toate regiunile Greciei, pentru a folosi cât mai
bine fondurile restante alocate Greciei în cadrul fondurilor structurale;
-
eforturi susținute de reducere a procedurilor birocratice aferente
proiectelor cu cofinanțare europeană.
Grecia mai are de
cheltuit 15 miliarde de euro din fondurile structurale. Se va sprijini astfel
economia Greciei printr-un program urgent de asistență tehnică pentru
administrația greacă.
Se află deja în
derulare un program de 500 de milioane de euro care garantează împrumuturile
acordate de Banca Europeană de Investiții IMM-urilor grecești.
Comisia are în
vedere și crearea unui mecanism de garanții mai amplu, care să ajute băncile să
acorde din nou împrumuturi economiei reale.
Toate acestea
reprezintă un sprijin masiv pentru eforturile de redresare ale Greciei, iar
Grecia va trebui să obțină rezultate concrete. Ea trebuie să pună capăt
practicilor contraproductive și să reziste conflictelor de interese.
Dar trebuie să
fim clari în această privință: nu este vorba de un sprint, ci de un maraton.
Sarcina de a
construi o Uniune a stabilității și a responsabilității nu se referă însă doar
la Grecia.
Perspectiva
economică cu care ne confruntăm este una foarte dificilă. Ne confruntăm cu
efectele negative ale unei reevaluări globale continue a riscurilor. Prin
urmare, este responsabilitatea noastră să restabilim încrederea în moneda euro
și în Uniunea noastră, în ansamblu.
Și putem face
acest lucru demonstrând că suntem capabili să luăm toate deciziile necesare
pentru a gestiona o monedă comună și o economie integrată în mod competitiv,
integrator și cu utilizarea eficientă a resurselor. Pentru a realiza acest
lucru, trebuie să acționăm pe termen scurt, mediu și lung.
Primul pas constă
în găsirea unei soluții rapide la criza datoriilor suverane.
Aceasta va
necesita mecanisme mai puternice de soluționare a crizelor. Avem nevoie de
instrumente credibile și de mecanisme de protecție eficace pentru moneda euro.
FESF și viitorul
Mecanism european de stabilitate trebuie să constituie baza acțiunilor viitoare.
Trebuie
întreprinse imediat măsuri pentru ca FESF să devină mai puternic și mai
flexibil. Comisia a făcut o propunere în acest sens încă din luna ianuarie.
Asupra acestui lucru au convenit șefii de stat și de guvern din zona euro, la
21 iulie. Numai după ce veți ratifica acest instrument, FESF va fi în măsură:
-
să intervină preventiv;
-
să intervină pentru a sprijini recapitalizarea băncilor;
-
să intervină pe piețele secundare pentru a preveni efectul de contagiune.
Din momentul în
care FESF va fi ratificat, ar trebui sa exploatăm cât mai eficient resursele
financiare de care dispune. Comisia analizează opțiuni în acest sens.
În plus, ar
trebui să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a accelera intrarea în
vigoare a MES.
Și, desigur, avem
încredere că Banca Centrală Europeană va face tot ceea ce este necesar – cu
respectarea deplină a tratatului – pentru a asigura integritatea zonei euro și
stabilitatea financiară a acesteia.
Nu ne putem însă
opri aici. Trebuie să adâncim coordonarea și integrarea economică, în special
în zona euro.
Natura politică a
acestei sarcini e cel puțin la fel de importantă ca și natura ei economică.
Astăzi, veți vota
așa-numitul „pachet de șase” propuneri pe care vi l-am prezentat dumneavoastră
și Consiliului în urmă cu un an. Acest „pachet de șase” reformează Pactul de
stabilitate și de creștere și extinde supravegherea la echilibrele
macroeconomice. Acum, suntem din nou foarte aproape de textul propus inițial de
Comisie. Ați avut un rol decisiv în menținerea nivelului de ambiție al acestor
propuneri, lucru pentru care doresc foarte mult să vă mulțumesc și să vă
felicit.
Această
legislație ne va oferi mecanisme cu mult mai puternice de asigurare a
executării. Putem discuta planurile bugetare ale statelor membre înainte de
adoptarea deciziilor la nivel național. Acest amestec de disciplină și de
integrare reprezintă cheia către viitorul zonei euro. Numai printr-o integrare
mai mare și prin mai multă disciplină putem avea o zonă euro credibilă.
Stimați deputați,
Toate acestea
reprezintă cu adevărat niște pași înainte importanți, dar trebuie să mergem mai
departe. Trebuie să completăm uniunea noastră monetară printr-o uniune
economică. Trebuie să realizăm sarcinile stabilite la Maastricht.
A fost o iluzie
să credem că putem avea o monedă comună și o piață unică, având în același timp
abordări naționale ale politicii economice și bugetare. Haideți să evităm altă
iluzie, și anume că putem avea o monedă comună și o piață unică având, în
același timp, o abordare interguvernamentală.
Pentru ca zona
euro să fie credibilă – iar acesta nu este doar mesajul federaliștilor, este
cel al piețelor – avem nevoie de o abordare cu adevărat comunitară. Trebuie să
integrăm cu adevărat zona euro, să completăm uniunea monetară cu o uniune economică
reală. Și cum poate fi creată această abordare cu adevărat comunitară? În
săptămânile următoare, Comisia va prezenta, pe baza „pachetului de șase”, o
propunere privind un cadru unic și coerent de adâncire a coordonării și
integrării economice, în special în zona euro. Acest lucru va fi realizat
într-un mod care să asigure compatibilitatea dintre zona euro și Uniune în
ansamblul său. Desigur, nu dorim ca zona euro să afecteze realizări importante
precum piața unică și toate cele patru libertăți de care dispunem.
În același timp,
putem centraliza procesul de luare a deciziilor pentru a fi mai competitivi.
Acest lucru ar putea fi realizat prin integrarea Pactului euro plus în acest
cadru, respectându-se pe deplin competențele naționale de punere în aplicare.
Pentru ca toate
acestea să funcționeze, avem nevoie, mai mult ca oricând, de autoritatea
independentă a Comisiei și de acțiunile propuse și evaluate pe care statele
membre ar trebui să le întreprindă. Haideți să fim onești: guvernele nu pot
face acest lucru de unele singure. Acest lucru nu poate fi făcut nici prin
negocieri între guverne.
Într-adevăr, în
cadrul competențelor Comunității, Comisia este guvernul economic al Uniunii.
Este clar că nu
avem nevoie de instituții suplimentare în acest sens.
Există un motiv
pentru care tratatele au creat instituții supranaționale. Există un motiv
pentru care au fost create Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și
Curtea de Justiție. Comisia este garantul echității. În plus, Comisia, care în
mod natural lucrează în parteneriat cu statele membre, este votată de acest
Parlament și răspunde în fața sa, iar Parlamentul este ales în mod direct, atât
pentru zona euro, cât și pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.
Stimați deputați,
A sosit timpul și
să avem o reprezentare externă unitară a zonei euro. În conformitate cu
tratatul, Comisia va face propuneri în acest sens.
O Uniune a
stabilității și a responsabilității întemeiată pe aceste elemente, la care se
adaugă o abordare comună, va permite, de asemenea, statelor membre să profite
pe deplin de avantajele unei piețe mai mari pentru emiterea de obligațiuni
publice.
În momentul în
care zona euro va dispune de toate instrumentele necesare pentru a asigura atât
integrarea, cât și disciplina, emiterea de obligațiuni comune va fi considerată
un pas natural și avantajos pentru toți, cu condiția ca astfel de
euroobligațiuni să fie „obligațiuni de stabilitate", și anume obligațiuni
care să fie de așa natură încât să îi recompenseze pe cei care respectă
regulile și să îi descurajeze pe cei care nu le respectă. Așa cum am anunțat
deja în fața dumneavoastră, Comisia va prezenta în săptămânile următoare
opțiuni pentru astfel de „obligațiuni de stabilitate”.
Unele dintre
aceste opțiuni pot fi realizate în temeiul prezentului tratat, însă emiterea
unor euroobligațiuni ar necesita o modificare a tratatului. Acest lucru este
important, stimați deputați, deoarece putem realiza multe în temeiul actualului
Tratat de la Lisabona. Nu avem nicio scuză pentru a nu acționa împreună și acum.
Totuși, poate fi
necesar să avem în vedere noi modificări ale tratatului.
Mă refer, în
special, și la constrângerea pe care o implică unanimitatea. Ritmul eforturilor
noastre comune nu poate fi dictat de cei mai lenți. Astăzi, avem o Uniune în
care membrul cel mai lent dictează viteza cu care înaintează toate celelalte
state membre. Acest lucru nu este credibil nici din punctul de vedere al
piețelor. De aceea, trebuie să soluționăm această problemă a procesului
decizional. Un stat membru are dreptul, bineînțeles, să nu accepte decizii,
susținând că acest lucru ține de suveranitatea națională. Însă un stat membru
nu are dreptul să blocheze înaintarea celorlalți, deoarece și ceilalți au o
suveranitate națională și, dacă doresc să înainteze, ar trebui să o poată face.
Voința noastră de
a lua în considerare modificarea tratatului nu ar trebui să fie o modalitate
sau o scuză pentru a întârzia reformele de care avem nevoie acum, însă consider
că această perspectivă pe termen mai lung va spori credibilitatea deciziilor
noastre de acum.
O Uniune a
stabilității și a responsabilității presupune finalizarea rapidă a lucrărilor
în vederea unui nou sistem de reglementare în sectorul financiar. Avem nevoie
de bănci bine capitalizate și responsabile care să acorde împrumuturi economiei
reale.
S-a discutat mult
despre presupusa vulnerabilitate a unora dintre băncile noastre. În ultimul an,
băncile europene și-au consolidat în mod substanțial situațiile conturilor de
capital. În prezent, acestea își mobilizează capitalurile pentru a acoperi
lacunele rămase, care au fost identificate în urma testelor de rezistență
efectuate în vara acestui an. Acest lucru este necesar pentru a limita
pericolul ca perturbările înregistrate pe piața financiară să afecteze economia
reală și locurile de muncă.
În ultimii trei
ani, am creat un nou sistem de reglementare financiară.
Să ne aducem
aminte că am prezentat deja 29 de acte legislative în acest sens. Ați adoptat
deja mai multe dintre acestea, inclusiv crearea autorităților de supraveghere
independente, care sunt deja operaționale. Acum este important să aprobați
propunerile noastre de instituire a unor noi norme privind:
-
instrumentele derivate;
-
vânzarea în lipsă fără prevalidare și swap-urile pe risc de credit;
-
remunerarea echitabilă a bancherilor.
Aceste propuneri
există și ar trebui adoptate de Consiliu și de Parlament. Comisia va prezenta
și celelalte propuneri până la sfârșitul anului, în special norme privind:
-
agențiile de rating de credit;
-
soluționarea situațiilor de criză bancară;
-
răspunderea personală a operatorilor financiari.
Vom fi deci prima
grupă de țări din cadrul G20 al cărei angajament în favoarea eforturilor
globale de reglementare financiară a produs rezultate.
Stimați deputați,
În ultimii trei
ani, statele membre - ar trebui să spun contribuabilii - au acordat sectorului
financiar ajutoare și garanții în valoare de 4,6 trilioane de euro. A sosit
timpul ca sectorul financiar să își aducă, la rândul său, contribuția în
favoarea societății. De aceea, sunt mândru să anunț că astăzi Comisia a adoptat
o propunere privind taxa pe tranzacțiile financiare. Astăzi, vă prezint un text
extrem de important, care, dacă va fi aplicat, poate genera venituri de peste
55 de miliarde de euro pe an. Unii vor întreba: „de ce?” De ce? Este o
chestiune de echitate. Dacă agricultorii noștri, lucrătorii noștri și toate
sectoarele economice, de la industrie la agricultură și la servicii, dacă toți
plătesc o contribuție în favoarea societății, și sectorul bancar ar trebui să
plătească o contribuție în favoarea societății.
Și dacă avem
nevoie – pentru că avem cu adevărat nevoie – de consolidare bugetară, dacă avem
nevoie de mai multe venituri, întrebarea este de unde provin aceste venituri.
Vom majora impozitele pe salariu? Vom majora impozitele pe consum? Cred că este
echitabil să impozităm activitățile financiare care, în unele dintre statele
noastre membre, nu plătesc o contribuție proporțională în favoarea societății.
Instituțiile
financiare nu sunt singurele care ar trebui să plătească o contribuție
echitabilă. Nu ne putem permite să trecem cu vederea evaziunea fiscală. Este
deci momentul să fie adoptate propunerile noastre privind impozitarea
economiilor în cadrul Uniunii Europene. În acest sens, invit statele membre să
acorde în sfârșit Comisiei mandatul pe care l am solicitat pentru a putea
negocia, în numele întregii Uniuni Europene, acorduri fiscale cu țările terțe.
Stimați deputați,
Nu este suficient
să asigurăm numai stabilitatea și responsabilitatea. Avem nevoie de
stabilitate, dar avem nevoie și de creștere. Avem nevoie de responsabilitate,
dar avem nevoie și de solidaritate.
Economia poate
rămâne solidă numai dacă asigură creștere și locuri de muncă. De aceea trebuie
să dăm frâu liber energiei economiei noastre, în special energiei economiei
reale.
Prognozele
actuale indică o puternică încetinire a creșterii.
Cu toate acestea,
o creștere semnificativă în Europa nu este un vis imposibil de realizat.
Creșterea nu va apărea mâine, ca prin minune, ci trebuie să creăm condițiile
propice pentru restabilirea creșterii. Am reușit să avem o astfel de creștere
în trecut. Trebuie și putem să reușim din nou.
Este adevărat că
nu dispunem de o marjă prea mare pentru a introduce noi stimulente fiscale,
însă acest lucru nu înseamnă că nu putem face mai multe pentru a promova
creșterea.
În primul rând,
cei care dispun de o marjă fiscală trebuie să o exploateze, dar într un mod
durabil.
În al doilea
rând, toate statele membre trebuie să promoveze reforme structurale pentru a ne
putea spori competitivitatea în lume și pentru a promova creșterea.
Împreună, trebuie
și putem să valorificăm potențialul pieței unice, să exploatăm toate
beneficiile comerțului și să mobilizăm investițiile la nivelul Uniunii.
Permiteți-mi să
vă vorbesc mai întâi despre piața unică.
Punerea integrală
în aplicare a Directivei privind serviciile ar putea în sine, conform estimărilor,
să genereze câștiguri economice de până la 140 de miliarde de euro.
Și totuși,
astăzi, la doi ani de la expirarea termenului prevăzut pentru punerea sa în
aplicare, mai sunt state membre care nu au adoptat încă legislația necesară. Ca
urmare a acestui fapt, nu beneficiem de toate avantajele posibile pe care ni
le-ar putea aduce o liberalizare reală a serviciilor în Europa.
Putem însă să
facem mai mult.
Trebuie să
adoptăm propunerile legislative deja prezentate. Am adoptat, în cadrul
Comisiei, Actul privind piața unică. Mai multe inițiative-cheie cuprinse în
acest act sunt finalizate.
Suntem aproape de
momentul în care va exista un brevet european, ceea ce ar reduce costul
protecției proprietății intelectuale la 20 % din costurile actuale. Am încredințarea
că acest obiectiv va deveni realitate până la sfârșitul acestui an.
În plus, în ceea
ce privește Actul privind piața unică, ar trebui să avem în vedere aplicarea
unei proceduri legislative accelerate. De altfel, în multe domenii ar fi bine
să aplicăm o procedură legislativă accelerată pentru că traversăm o perioadă
care face necesară adoptarea de măsuri în regim de urgență. În acest fel vom
putea face față circumstanțelor extraordinare cu care ne confruntăm în prezent.
Totodată, în
viitor, creșterea va depinde tot mai mult de capacitatea de a valorifica
potențialul tehnologiei informației. Avem nevoie de o piață unică digitală,
care va aduce fiecărui cetățean european beneficii în valoare de aproximativ
1500 de euro pe an, prin valorificarea posibilităților oferite de comerțul
electronic sau prin desființarea, de exemplu, a tarifelor pentru serviciile de
roaming.
Creșterea
gradului de penetrare a serviciilor de internet în bandă largă cu încă 10 % ar
însemna o creștere anuală suplimentară cuprinsă între 1 și 1,5%.
Într-o lume
competitivă, trebuie să avem, de asemenea, un nivel bun de educație și să
dispunem de competențele necesare pentru a face față acestor provocări. Trebuie
să inovăm. Acțiunile noastre trebuie să fie durabile.
Am prezentat deja
propuneri detaliate privind inovarea, privind eficiența utilizării resurselor
și privind modalitățile prin care ne putem consolida baza industrială.
O politică
industrială modernă presupune investiții în cercetare și inovare.
Trebuie să
accelerăm concretizarea eforturilor noastre de a stimula utilizarea capitalului
de risc pentru finanțarea societăților tinere și inovatoare din întreaga
Europă.
Vom avea locuri
de muncă durabile dacă punem accentul pe inovare și pe noile tehnologii,
inclusiv pe tehnologiile ecologice. Trebuie să ne asigurăm că dimensiunea
ecologică însoțește întotdeauna creșterea economică.
De exemplu,
sectorul energiilor regenerabile a creat deja în Uniunea Europeană 300 000 de
locuri de muncă în ultimii 5 ani. Piața mondială a tehnologiilor ecologice se
va tripla în următorul deceniu.
Trebuie să
intervenim cu prioritate în domeniile în care acțiunea noastră are un impact
real. Pentru a garanta creșterea economică în viitor trebuie să urmărim, de
asemenea, în mod activ obiectivele fixate în programul nostru pentru o
reglementare inteligentă, care vor antrena economii în valoare de 38 de
miliarde de euro pentru societățile europene, în special pentru IMM-uri. Însă
este necesar ca și statele membre să facă tot ce le stă în putință pentru a
reduce sarcina administrativă.
Avem însă nevoie
și de investiții. Aceste reforme sunt importante, însă avem nevoie și de o
anumită formă de investiții la nivel european.
O Uniune a
creșterii și a solidarității are nevoie de infrastructuri moderne și interconectate.
Am propus ca
următorul cadru financiar multianual (CFM) să creeze o facilitate menită să
asigure conectarea Europei – în domeniul energetic, al transporturilor, în
sfera digitală.
Această componentă inovatoare a propunerii
noastre privind CFM trebuie avută în vedere împreună cu o altă idee inovatoare,
extrem de importantă: obligațiunile pentru finanțarea proiectelor.
În săptămânile
următoare, Comisia își va publica propunerile privind obligațiunile UE pentru
finanțarea proiectelor. Propunem, de asemenea, lansarea de proiecte-pilot,
astfel încât să putem finanța această creștere. Putem face acest lucru chiar
înainte de adoptarea CFM. În acest fel putem să ne concentrăm eforturile,
într-o primă fază, asupra unora dintre investițiile majore în infrastructură de
care are nevoie Europa.
Uniunea și
statele sale membre ar trebui să analizeze de urgență modalitățile prin care ar
putea permite Băncii Europene de Investiții, care este banca noastră și a cărei
activitate este ghidată de politicile noastre, să facă mai mult – dacă se
poate, mult mai mult – pentru a finanța investițiile pe termen lung.
În acest sens,
trebuie să identificăm modalitățile prin care am putea consolida baza de
resurse și capital a BEI, astfel încât să poată acorda împrumuturi economiei
reale.
În anul 2000,
capitalul de risc din Europa se ridica la 22 de miliarde de euro. În 2010 erau
doar 3 miliarde. Dacă dorim să promovăm spiritul antreprenorial, trebuie să
inversăm această tendință descrescătoare și avem nevoie de acest sprijin în
special pentru IMM-uri.
Putem, de
asemenea, să stimulăm creșterea economică valorificând mai bine fondurile
structurale, prin sporirea capacității de absorbție a acestora, prin utilizarea
fondurilor structurale pentru sprijinirea rezultatelor macroeconomice. Aceste
fonduri sunt esențiale pentru inovare, pentru formare și pentru ocuparea forței
de muncă, precum și pentru IMM-uri.
Aș dori, de
asemenea, să vă invit să adoptați până la sfârșitul acestui an propunerile pe
care le-am prezentat în luna august privind majorarea ratelor de cofinanțare
pentru țările care beneficiază de programe de asistență. În acest mod vom
infuza fonduri esențiale în aceste economii, reducând totodată presiunea asupra
bugetelor naționale.
Stimați deputați,
Reformarea piețelor
muncii, a finanțelor publice și a sistemelor de pensii presupune un efort
important din partea tuturor segmentelor societății.
Știm cu toții că
aceste schimbări sunt necesare pentru a putea reforma economia noastră socială
de piață și pentru a ne menține modelul social. Este însă imperativ să ne
apărăm în continuare valorile - valorile echității, incluziunii și
solidarității.
Acum trebuie să
oferim speranțe concrete unui tânăr din cinci care nu reușește să își găsească
un loc de muncă. În unele țări, situația în rândul tinerilor noștri este pur și
simplu dramatică. Doresc să facă apel la societăți să depună un efort deosebit
pentru a pune la dispoziția tinerilor stagii de formare și de ucenicie, care
pot fi sprijinite de Fondul social european.
Cooptând
întreprinderile, partenerii sociali, autoritățile naționale și Uniunea în
cadrul unei inițiative privind crearea de oportunități pentru tineri, putem
aduce o schimbare. Aceasta este, cred, chestiunea socială cea mai imperioasă,
să răspundem anxietății tinerilor noștri care nu își pot găsi un loc de muncă
și este mult mai bine să urmezi un stagiu de ucenicie sau un curs de formare
decât să fii în stradă, pradă acestei anxietăți, exprimând neîncrederea în
Uniunea Europeană în ansamblul său.
Trebuie să accelerăm
ritmul de punere în aplicare a părților celor mai urgente ale planului nostru
pentru creștere și locuri de muncă, Strategia Europa 2020. Comisia va analiza
cu prioritate, în recomandările sale specifice pentru fiecare țară pentru anul
viitor, situația tinerilor din fiecare stat membru.
Cred că trebuie
să dăm viitorului nostru o șansă reală.
Acum trebuie să
intervenim și pentru a ajuta cele 80 de milioane de europeni care se confruntă
cu riscul sărăciei. Aceasta înseamnă că propunerea noastră privind salvgardarea
programului UE de furnizare de alimente pentru persoanele cele mai defavorizate
trebuie aprobată în cele din urmă de Consiliu. Aș dori să vă mulțumesc pentru
sprijinul politic pe care l-ați acordat soluției propuse de noi.
Stimați deputați,
În urmă cu
cincizeci de ani, 12 țări din Europa s-au reunit pentru a semna Carta socială.
În octombrie se împlinesc exact 50 de ani. Astăzi, Carta numără 47 de
semnatari, inclusiv toate statele noastre membre.
Pentru a garanta
aceste valori fundamentale în Europa, cred că este necesar să stimulăm
calitatea dialogului social la nivel european. Reușita reînnoirii Europei poate
fi asigurată numai prin contribuția și răspunderea tuturor partenerilor sociali
– a sindicatelor, a lucrătorilor, a firmelor, a societății civile, în general.
Trebuie să ne
reamintim faptul că Europa noastră este o Europă a cetățenilor. Ca cetățeni,
avem cu toții de câștigat din construcția europeană. Câștigăm o identitate și o
cetățenie europeană, pe lângă cetățenia noastră națională. Cetățenia europeană
aduce o serie de drepturi și oportunități. Posibilitatea de a trece în mod
liber granițele, de a studia și de a lucra în străinătate. Și în acest caz, cu
toții trebuie să apărăm, să păstrăm și să dezvoltăm aceste drepturi și oportunități.
Întocmai cum procedează acum Comisia cu propunerile noastre cu privire la
Schengen. Nu vom tolera restrângerea drepturilor de care se bucură cetățenii
noștri. Vom apăra libera circulație și toate drepturile Uniunii.
Stimați deputați,
Activitățile
Comisiei acoperă multe alte domenii, după cum bine știți. Nu pot să le abordez
pe toate aici, însă ele sunt amintite în scrisoarea pe care am adresat-o
președintelui Parlamentului și pe care ați primit-o cu toții.
Totuși, înainte
de a încheia, permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre responsabilitatea
Uniunii Europene pe plan extern. Îmi doresc o Europă deschisă, o Europă
implicată pe plan mondial.
Acțiunea
europeană în lume nu este doar cea mai bună garanție pentru cetățenii noștri,
pentru apărarea intereselor și valorilor noastre, este, în egală măsură, o
acțiune indispensabilă pe plan mondial. Astăzi este la modă să se vorbească de
G2.
Eu cred că lumea
nu dorește un G2. Însăși cele două țări nu ar avea interes în crearea unui G2.
Știm ce tensiune a creat bipolaritatea în Războiul Rece. Cred că Europa este
indispensabilă mai mult ca niciodată dacă dorim o lume echitabilă și deschisă.
Cred că lumea în
schimbare la care asistăm are nevoie de o Europă care își asumă
responsabilitățile. O Europă influentă, o Europă cu 27 și, în curând, 28 de
state, odată cu aderarea Croației. O Europă care continuă să indice calea de
urmat în diverse domenii, precum comerț sau schimbări climatice, în perspectiva
importantelor întâlniri viitoare, de la Durban la Rio +20, iar Europa trebuie
să își mențină poziția sa de lider în aceste aspecte.
Să ne îndreptăm,
de asemenea, privirea și atenția către vecinii noștri din sud. Primăvara arabă
reprezintă o transformare profundă care va avea consecințe foarte importante nu
doar pentru aceste popoare, ci și pentru noi, pentru Europa noastră. De aceea,
Europa trebuie să fie mândră. Am fost primii care am stat alături de
tunisienii, de egiptenii, de libanezii care doreau democrație și libertate. De
aceea Europa sprijină aceste aspirații legitime, în special prin intermediul
Parteneriatului nostru pentru democrație și prosperitate.
Primăvara arabă
sper că înseamnă, în egală măsură, calea deschisă pentru speranța păcii în
întreaga regiune, pentru ideea unui stat palestinian care să trăiască în pace
cu statul Israel, așa cum dorește Europa.
Să ne îndreptăm
însă privirea și atenția și către vecinii din est. Vineri voi participa la
Varșovia la summitul Parteneriatului estic. Voi merge la acest eveniment cu
năzuința într-o relație politică și o integrare economică mai strânse între noi
și partenerii noștri din regiune. Uniunea Europeană dispune de o forță
extraordinară de transformare. Este o sursă de inspirație pentru mulți oameni
din lume, iar dacă aceste țări întreprind reforme profunde, noi putem să le
ajutăm și putem să stabilim o asociere mai strânsă din punct de vedere politic
și, de asemenea, o integrare mai mare din punct de vedere economic.
În fine, să nu îi
abandonăm pe cei mai defavorizați și să fim la înălțimea angajamentelor noastre
pentru a atinge Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.
Să fim, de
asemenea, realiști și să recunoaștem că pentru ca Europa să își exercite
întreaga influență, dacă Europa vrea într-adevăr să fie o putere, trebuie să
consolidăm politica externă și de securitate comună. Trebuie să fie credibilă.
Trebuie să se sprijine pe o dimensiune comună de securitate și apărare dacă
dorim, într-adevăr, să contăm în lume.
A apus vremea în
care se putea opune rezistență ideii de apărare europeană de teama de a nu
dăuna Alianței atlantice. Ați remarcat deja, astăzi, înșiși americanii ne cer
să facem mai mult în calitate de europeni. Lumea s-a schimbat, lumea se schimbă
fundamental. Vrem, într-adevăr să contăm în lume?
De aceea, în
momentul în care bugetele pentru apărare sunt sub presiune, trebuie să facem
mai mult împreună, cu mijloacele de care dispunem.
În acest sens,
Comisia își asumă partea sa de răspundere, continuându-și eforturile în vederea
creării unei piețe unice a apărării și valorificând competențele care îi sunt
conferite prin tratat pentru a dezvolta o bază industrială europeană a
apărării.
Stimați deputați,
Să nu fim naivi,
lumea este în transformare și dacă Europa vrea să conteze pe plan mondial și să
apere interesele cetățenilor săi, avem nevoie de dimensiunea politică și de
dimensiunea de apărare dacă dorim să avem un cuvânt de spus și să influențăm
viitorul lumii.
Stimați deputați,
Concluzionez.
La încheierea
mandatului nostru, în 2014, se vor împlini exact o sută de ani de la izbucnirea
Primului Război Mondial pe acest continent, o perioadă sumbră căreia i-a urmat
cel de al Doilea Război Mondial, una dintre paginile cele mai dramatice ale
istoriei europene și universale. Cred că astăzi putem spune că astfel de orori
sunt de neînchipuit în Europa. Și cred că aceasta se datorează într-o mare
măsură existenței Uniunii Europene, pentru că, grație viziunii Europei, prin
integrarea economică și politică am construit garanția păcii pe continentul
nostru. De aceea nu putem să lăsăm în primejdie această mare realizare. Am
primit-o de la generațiile anterioare. Generația noastră nu va fi cea care o va
pune sub semnul întrebării. Este clar că dacă începem să fragmentăm Europa,
dacă ne reîntoarcem la marile cuceriri ale Europei, ar exista fără îndoială
riscul de fragmentare a obiectivului nostru.
După cum am spus,
la baza crizei pe care o trăim astăzi se află o problemă politică. Este o
punere la încercare a voinței noastre de a trăi împreună. De aceea trebuie să
aprofundăm Uniunea Europeană, de aceea am creat instituții comune. De aceea
trebuie să garantăm interesul european.
Și, astăzi,
adevărul este că, pentru ca Europa să iasă din această criză, pentru a oferi un
viitor Europei, cooperarea interguvernamentală nu este suficientă. Un anumit
tip de interguvernamentalism riscă să ducă la renaționalizare și la
fragmentare. Un anumit tip de interguvernamentalism ar putea reprezenta moartea
Europei unite, iar noi ne dorim o Europă unită.
Să nu uităm că
deciziile pe care le luăm acum sau pe care nu le luăm vor contura viitorul
nostru. Aș vrea să vă comunic un lucru, și anume că mă simt rănit atunci când,
unii, din alte colțuri ale lumii, ne spun cu un oarecare paternalism nouă,
europenilor, ce trebuie să facem. Cred sincer că ne confruntăm cu probleme, cu
probleme foarte serioase, dar cred însă că nu trebuie să ne scuzăm pentru
democrațiile noastre. Nu trebuie să ne scuzăm pentru economia socială de piață.
Cred, deci, că trebuie să cerem instituțiilor noastre, dar și statelor noastre
membre și Parisului, Berlinului, Atenei, Londrei, Dublinului, o tresărire de
mândrie de a fi europeni, o tresărire de demnitate și să spunem partenerilor
noștri: „Vă mulțumim pentru sfaturile voastre, însă, împreună, suntem în măsură
să depășim această criză”. Sunt mândru că sunt european.
Iar mândria de a
fi european nu ține numai de marea noastră cultură, de marea noastră
civilizație, de tot ceea ce am creat în lume. Nu este numai mândria trecutului,
este mândria în viitorul nostru. Această încredere trebuie să o recreăm între
noi. Cred că este posibil.
Unii spun: este
foarte greu, nu este posibil. Aș dori să reamintesc cuvintele unui mare om, un
mare african, Nelson Mandela: „Orice pare imposibil până când devine realitate.
Să trecem la fapte!” Putem realiza reînnoirea Europei noastre, o putem face cu
încredere.
Vă mulțumesc
pentru atenție.
Sursa:
