Rodica Morar, o frumoasă oşeancă din Negreşti, are 32 de ani şi îşi dedică viaţa asistenţei pentru îngrijitoare şi guvernante, prin agenţia sa din Torino. Succesul personal nu şterge condiţia dificilă de imigrant. Rodica spune că nu se simte acasă nici în Italia, nici în România.
Rodica a venit în Italia în 1997. Avea 18 ani, era clandestină şi fără bani şi a locuit într-o casă fără curent electric şi apă caldă, "aproape o casă abandonată", cu o rudă îndepărtată, care era deja aici. În 1998 s-a angajat ca îngrijitoare, apoi ospătăriţă, a obţinut permisul de şedere, a început să câştige un pic de bani şi a început să-şi îmbunătăţească situaţia.
"Am avut norocul să lucrez la o familie de profesori, care m-au ajutat şi m-au îndrumat spre şcoală, spunând că era păcat de inteligenţa mea ca să mi-o irosesc. Am început să fac un curs de italiană, în urma căruia am obţinut diploma de liceu."
Pofta vine mâncând, se spune, aşa că Rodica a mers mai departe, a studiat economie, apoi a frecventat diferite cursuri de contabilitate, cursuri de specializare în domeniul imigraţiei, pe care le frecventează în mod regulat, datorită normativelor care se
