Dacă cineva mi-ar cere să definesc oraşul Lecce folosind o figură de stil, aş răspunde fără să ezit, o rochie din brocart. O rochie care pică greu, care face valuri, țesută cu fir de aur cu falduri şi înflorituri. Un abuz de înflorituri, al căror efect nu este unul excesiv, ci din contr㸠este de-a dreptul încântățor. Un centru modern cu clădiri frumoase, un semafor, două semafoare, un alt semafor. Un bulevard central, ce poate fi asemănător cu orice alt bulevard european, cu arbori de o parte şi de alta şi două trotoare largi. O stradă însă, paralelă, cu vile de nobili, construite în stil arab, te face să fii sigur că Lecce va avea influențele arabe din Puglia, construcții albe şi pătrate, dantelate. Iți dai seama de cât de departe eşti de adevăr.
Lecce nu seamănă cu nimic din ce ai văzut până acum, şi are ceva în plus față de oricare alt oraş italian. Nu este la mare şi nu are construcții supraetajate. Spațiile sunt largi şi bisericile domină peisajul. Oraşul avea inițial patru porți. In prezent, doar trei au rezistat intemperiilor şi timpului¬: poarta Napoli, poarta Rudiae şi Poarta San Biagio.
