Dorina Iancu are 44 de ani şi e din Bucureşti. A venit în Italia în 1989, trăieşte la Napoli de mai bine de douăzeci de ani şi este maestră de balet la Caserta. Baletul ei preferat, baletul prin definiţie, este Lacul Lebedelor de Tchaikovsky.
Dorina a venit în Italia cu două zile înainte de începerea Revoluţiei Are acel aer rafinat caracteristic balerinelor. Este blondă şi are ochii mari, frumoşi. Vorbeşte cu calm, are un comportament elegant. Povestea ei italiană începe în fatidicul an 1989. În acel an se împlineau zece ani de când Dorina nu-şi vedea fratele, Gheorghe Iancu (o personalitate în lumea dansului n.r.) ce trăia în Italia. De şase ani avea viza să plece în Italia pentru reîntregirea familiei, dar statul român nu îi dădea aprobarea. Situaţia devenise insuportabilă în România: alţi prieteni români fugiseră deja.
Dorina era o tânără balerină ce spera să calce pe urmele fratului său. Când a obţinut aprobarea de la minister, pe 18 decembrie 1989, a venit în Italia doar cu o valiză, de frică să nu îi expire viza. Era în Italia doar de două zile când a aflat cu stupoare că în România a avut
