S-a născut în 1972, în casa bunicilor, la Icuşeşti, în judeţul Neamţ. Elena Lungu din "Cheatra Neamţ", cum spune ea, şi-a luat, la un moment dat, soarta în mâini şi a plecat în Italia. În vara anului 2002, a ajuns la Ivrea (TO) şi după două luni a găsit un loc de muncă, la un cămin de bătrâni, numit "Residenza di Tina", într-o localitate la marginea oraşului Ivrea.
"Primul impact a fost şocant. Cu timpul însă am învăţat ce aveam de făcut, cu cine puteam să vorbesc dintre colegi, fără să-mi aprind paie în cap, şi, cel mai important, am învăţat să-i iubesc pe bătrâneii aceia bolnavi şi aproape singuri ca pe proprii mei bunici. Aveam o relaţie frumoasă cu aproape toţi, pentru mulţi dintre ei am plâns, când au decis că era timpul să lase această lume", povesteşte Elena.
După un an şi jumătate, a decis să se mute la Torino, deşi îi plăcea ceea ce făcea: "O parte din mine a rămas în acel cămin".
"La fix a fost ca la închisoare"
La Torino avea câţiva prieteni, iar unul din ei îi găsise un loc de muncă, "la fix". O experienţă traumatizantă pentru Elena:
