Doi reporteri din Aquila au publicat pe internet povestea a doi români care trăiesc într-o veche hală abandonată de la periferia a oraşului.
"Este imposibil să descrii tristeţea ochilor lor şi mirosul vieţii lor. Un miros acru, alcoolic. Mirosul marginalizării": astfel descriu cei doi reporteri vechea hală în care trăiesc doi români de 34 şi 44 de ani. Cei doi sunt angajaţi în reconstruirea capitalei abruzzeze, lucrează fără contract, plătiţi la săptămână, cu teroarea constantă că cineva ar putea să-i descopere: "Când suntem la lucru privim mereu în jur, dacă vine cineva fugim".
Înainte de a veni în această hală (care are acoperişul din azbest) trăiau cu chirie într-o cameră: 650 de euro pe lună pentru cincisprezece metri pătraţi. Când au sosit aici, mai erau alte trei persoane care apoi au plecat.
Se pregătesc să-şi petreacă iarna fără încălzire, fără curent, fără apă; nu se plâng: "Nu, nu ne este frig. Ne-am obişnuit". Au câteva lumânări pentru a avea puţină lumină seara, pături, două saltele ridicate de la pământ cu stinghii de lemn, un scaun, sticle, ferestre cu geamuri sparte. La Aquila deja de câteva săptămâni noaptea este sub zero grade.
"Suntem la limita demnităţii umane"
