Potrivit ultimelor cifre publicate de Comisia Europeană, disparitatea salarială de gen, respectiv diferența medie înregistrată în UE între câștigul salarial orar al femeilor și cel al bărbaților, este de 16,2%. Cifra nu a evoluat deloc în decursul unui an. Conform unui raport publicat de Comisia Europeană, diferența de remunerare dintre femei și bărbați este, în continuare, o realitate în toate țările UE, nivelul său variind de la 27,3% în Estonia, la 2,3% în Slovenia. Cifrele globale confirmă o ușoară tendință descrescătoare în ultimii ani, respectiv o scădere de 1,1% între 2008 și 2011. Raportul arată că problemele cele mai mari în combaterea disparității salariale în UE sunt aplicarea în practică a normelor privind remunerarea egală și lipsa acțiunilor în justiție intentate de femei în instanțele naționale.
|
„Egalitatea de gen este o realizare europeană, cu legi care garantează un salariu egal pentru muncă egală, egalitatea la locul de muncă și drepturi minime la concediu de maternitate. Mai este însă un drum lung de parcurs până la egalitatea de gen deplină. Disparitatea salarială este încă mare și nu dă semne de scădere. Mai mult, o mare parte din evoluția sa rezultă de fapt dintr-un declin al câștigurilor salariale ale bărbaților, mai degrabă decât dintr-o creștere a salariilor femeilor”, a declarat vicepreședintele Viviane Reding, comisarul UE pentru Justiție.„Principiul salariului egal pentru muncă egală este înscris în tratatele UE încă din 1957. Este timpul să devină o realitate și la locul de muncă.”
| ||
Raportul evaluează aplicarea în practică, în țările UE, a dispozițiilor privind remunerarea egală și estimează că, în viitor, principala provocare pentru toate statele membre va fi aplicarea corectă și controlul respectării normelor stabilite de Directiva din 2006 privind egalitatea de șanse
 .
Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, s-a asigurat că statele membre au transpus corect normele UE privind tratamentul egal, lansând proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 23 de state membre, ce vizează modul în care acestea au transpus o serie de acte legislative ale UE privind egalitatea de gen. Toate aceste cazuri au fost închise, cu excepția unuia.
Cu toate acestea, raportul confirmă că aplicarea efectivă a principiului remunerării egale este obstrucționată de lipsa de transparență a sistemelor de salarizare, de lipsa unor repere clare privind remunerarea egală și de lipsa de informații clare pentru angajatele afectate de inegalitate. O mai mare transparență salarială ar putea îmbunătăți situația victimelor discriminării salariale, care ar putea să se compare mai ușor cu lucrătorii de sex opus.
| ||
Pașii următori: În realitate, numai două state membre (Franța și Olanda) au transpus în mod clar și suficient Directiva din 2006 privind egalitatea de șanse, în așa fel încât să nu mai fie necesară nicio informație suplimentară din partea lor. Comisia monitorizează celelalte 26 de state membre și va depune eforturi pentru a asigura aplicarea și respectarea deplină a drepturilor stabilite de legislația UE, lansând, dacă va fi necesar, noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.
| ||
Context
Egalitatea de gen este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Principiul remunerării egale a fost înscris în Tratate încă din 1957 și este introdus și în Directiva 2006/54/CE referitoare la egalitatea de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și ocupare.
Statele membre au datoria de a combate disparitatea salarială de gen, iar sprijinul Comisiei Europene în acest sens constituie un angajament și o prioritate importantă, înscrisă în Strategia Comisiei Europene pentru egalitate între femei și bărbați (2010-2015).
Raportul este însoțit de o prezentare cuprinzătoare a jurisprudenței naționale și a UE în materie de egalitate salarială, de o prezentare generală a măsurilor întreprinse de Comisie în domeniu și de exemple de bune practici la nivel național.
Printre exemplele de măsuri ale Comisiei de combatere a disparității salariale de gen se numără:Inițiativa „Equality Pays Off” (Egalitatea e rentabilă); Recomandările specifice pentru fiecare țarăemise anual, care atrag atenția statelor membre asupra necesității de a combate disparitatea salarială; Zilele europene ale egalității salariale; schimburile de bune practici și finanțarea din fondurile structurale a inițiativelor statelor membre.
| ||
Exemple de bune practici privind egalitatea salarială la nivel național:
Parlamentul belgian a adoptat în 2012 o lege care obligă întreprinderile să efectueze din doi în doi ani o analiză comparativă a structurii lor salariale. Belgia a fost, de asemenea, prima țară din UE care a organizat Ziua egalității salariale (în 2005).
Legea franceză din 2006 privind egalitatea salarială impune întreprinderilor să raporteze salariile, precum și planurile de eliminare a disparității salariale de gen. În mod semnificativ, legea impune, de asemenea, angajatorilor să elaboreze un raport anual scris privind egalitatea de gen și să îl transmită reprezentanților lucrătorilor.
Legea austriacă privind egalitatea de tratament obligă întreprinderile să elaboreze rapoarte privind egalitatea salarială. Normele care sunt introduse progresiv sunt în prezent obligatorii pentru întreprinderile cu peste 250, 500 și 1000 de angajați. Întreprinderile cu peste 150 de angajați vor trebui să prezinte rapoarte începând din 2014.
Raportul oferă și alte exemple din statele membre.
| ||
Persoane de contact:
Mina Andreeva (+32 2 299 13 82)
Natasha Bertaud (+32 2 296 74 56)
| ||
Anexă: Disparitatea salarială de gen în țările UE, în cifre
Sursă: Eurostat, SES (Ancheta asupra structurii câștigurilor salariale)
*(p) = date provizorii
|
