Pe Ludmila Chivriga am cunoscut-o pe Facebook. Văzând că e milaneză, m-am interesat de viaţa moldovenilor de la Milano, despre care nu am prea văzut să se scrie. Mi-a spus despre ceea ce face ea. Şi aşa am aflat că Ludmila are o istorie interesantă, o biografie de imigrantă care poate fi dată drept exemplu de succes. A parcurs un drum lung şi greu de la a fi clandestină şi a lucra la negru până la a avea o activitate autonomă şi a conduce o asociaţie cum e "Integrazione in Italia".
Aventura ei începe în 2000, când soseşte în Peninsulă cu multe visuri, dar fără să ştie nimic despre realităţile italiene. A trebuit să lucreze la negru şi să fie plătită rău, să îndure diverse umilinţe, să locuiască în case abandonate. După mai multe peripeţii, a reuşit să se pună în regulă prin legea Bossi-Fini.
De aici drumul ei a fost în urcuş. A fost angajată de o societate care oferea diverse servicii. S-a integrat bine în societate, a avut rezultate bune şi bune relaţii cu colegii de muncă şi clienţii. Iar lucrul acesta i-a ajutat ca la un moment dat să se pună pe picioare proprii, să-şi deschidă
Citeşte mai mult...
Citeşte mai mult...
